Seminarele geo-spatial.org: Chișinău 2026
Cuvânt de introducere din partea gazdelor seminarelor geo-spatial.org.
După aproape două decenii de existență, geo-spatial.org trece printr-o transformare importantă, adaptându-se din mers la nevoile actuale ale comunității geospațiale. În primul rând, situl web a fost reconstruit de la zero, pe baza framework-ului Docusaurus, cu suport pentru actualizare colaborativă prin git (GitHub), facilitând implicarea directă a comunității în menținerea și extinderea conținutului.
Datele disponibile sunt publicate printr-un catalog interoperabil (bazat pe GeoNetwork), legat de servicii OGC (WMS, WFS, WCS, precum și noua generație OGC-API) furnizate prin GeoServer, dar și în formate moderne optimizate pentru acces direct în cloud (COG, Zarr, GeoParquet). Obiectivul este de a susține reutilizarea reală a acestor date în aplicații, cercetare și educație. Am lucrat mult și la documentare riguroasă și deschisă a datelor, a proceselor prin care au fost obținute, a mijloacelor de accesare și a modalităților de reutilizare.
Comunicarea de față va include o prezentare a noii arhitecturi, a rațiunilor din spatele schimbării și a modului în care noul geo-spatial.org își propune să-și mențină statutul de punct de referință pentru comunitatea geospațială din România și nu numai. Este, în esență, un nou început — unul care reflectă maturitatea ecosistemului open source/open data/open knowledge/open standards și potențialul colaborării deschise.
Această prezentare oferă o perspectivă personală asupra istoriei teledetecției în România, analizată prin prisma experienței directe a autorului și plasată în contextul mai larg al evoluțiilor globale. Sunt trecute în revistă momente-cheie din dezvoltarea domeniului, de la primele utilizări ale imaginilor satelitare în România în anii ’70 la transformările profunde de după 1990 și până la aplicațiile actuale bazate pe analiză avansată a datelor și inteligență artificială.
Prezentarea urmărește tranziția teledetecției de la utilizările inițiale, marcate de un puternic caracter militar, către un domeniu preponderent experimental și academic, cu acces limitat la date și infrastructură și apoi la unul operațional, integrat în programe europene și utilizat în mod curent pentru monitorizarea mediului, a infrastructurii și a teritoriului.
Sunt discutate rolul instituțiilor, al cooperării internaționale și al deschiderii către inițiativele europene în consolidarea competențelor și a comunităților profesionale din regiune. Autorul, activ în domeniu încă din anii ’80, implicat în activități și proiecte ale Agenției Spațiale Europene începând cu 1991 și fondator al companiei TERRASIGNA în 2007, a contribuit direct la dezvoltarea operațională a teledetecției în România după 1990. Prezentarea îmbină analiza istorică cu reflecții profesionale și considerații privind evoluțiile viitoare ale domeniului cu relevanță pentru spațiul academic și aplicativ din regiune.
GIS în Cloud înseamnă mutarea întregii infrastructuri geospațiale într-un mediu cloud‑native, unde datele sunt stocate în PostgreSQL/PostGIS, expuse prin GeoServer și orchestrate cu Kubernetes, permițând scalare elastică, reziliență și integrare ușoară prin API-uri OGC-compliant. La Quarticle adaugăm peste acest fundament un K8S Operator pentru GeoServer, care traduce obiectele GeoServer (workspaces, stores, layers) în resurse Kubernetes (CRD-uri) și le gestionează declarativ prin Helm și ArgoCD, astfel încât orice schimbare făcută în Git este propagată automat în GeoServer prin REST API, cu reconciliere continuă a stării. Acest model GitOps asigură actualizări fără downtime, trasabilitate completă (istoric de commit-uri), rollback rapid și un pipeline de date geospațiale care se auto-vindecă, ceea ce face ca operarea GeoServer Cloud la scară (multi‑tenant, multe layere și servicii) să fie mult mai robustă și mai puțin dependentă de intervenții manuale ale echipei GIS/DevOps.
Topografia open-source, în special topografia de înaltă rezoluție bazată pe LiDAR, este un set de date foarte important, cu aplicații largi atât în practică, cât și în teorie. În primul rând, densitatea măsurătorilor (rezoluția de achiziție) este suficientă pentru a reduce zonele interpolate, zone cu incertitudine ridicată. În al doilea rând, tehnologia din spatele altimetriei LiDAR permite măsurarea adevăratei suprafețe a solului, mai degrabă decât a nivelurilor vegetației (așa cum se întâmplă, de exemplu, cu altimetria RADAR). Modelele digitale de altitudine (DEM) de înaltă rezoluție bazate pe LiDAR reprezintă modele digitale de teren (DTM) care arată textura reliefului la scara umană perceptibilă și topografia detaliată. Cantitatea de date care poate fi redată pe aceste DTM-uri și disponibilitatea seturilor de date multi-temporale permit monitorizarea precisă a schimbărilor de relief. Analizăm acoperirea datelor LiDAR pentru România și disponibilitatea acestora, pe care le punem la dispoziție ca date deschise. De asemenea, calitatea datelor este evaluată critic și prezentată pentru diversele aplicații.
Se vor prezenta modalități de a contribui la QGIS, cum funcționează ecosistemul, de ce să să contribuim, ultimele contribuții. Cu un pic de sare și piper.
Se vor prezenta câteva unelte ce se folosesc la curățarea datelor spațiale precum și la generarea anumitor analize folosind QGIS/PostGIS
Hărțile și imaginile satelitare au devenit instrumente esențiale pentru înțelegerea și gestionarea unui teritoriu, oferind reprezentări coerente, estetice și aparent complete ale mediului. Totuși, din perspectivă ecologică, multe dintre cele mai importante procese biologice sunt lente, difuze și greu de surprins prin indicatori spațiali standardizați.
Această prezentare propune o reflecție critică asupra relației dintre ”datele frumoase” produse prin cartografie și teledetecție și realitățile ecologice adesea incomode pe care acestea le pot ascunde sau simplifica excesiv.
Pornind de la exemple din România și Republica Moldova, vor fi discutate situații în care ecosisteme aflate în declin funcțional apar stabile sau chiar sănătoase în reprezentările satelitare, precum și limitele interpretative ale unor instrumente frecvent utilizate, cum ar fi hărțile de acoperire a terenului sau indicii de vegetație.
Fără a pune sub semnul întrebării valoarea acestor instrumente, prezentarea argumentează necesitatea cunoașterii explicite a ceea ce nu poate fi surprins prin hărți: pierderea biodiversității funcționale, fragmentarea habitatelor, degradarea lentă a proceselor ecologice, poluarea difuză.
În acest context, întrebarea centrală nu este cât de precise sunt hărțile, ci cât adevăr ecologic pot ele conține în absența unei corelații reale cu datele biologice din teren.
Prezentarea își propune să deschidă și să construiască un spațiu de reflecție interdisciplinară asupra modului în care cartografia și teledetecția pot fi completate, nu contestate, de cunoașterea ecologică, pentru o înțelegere mai nuanțată a mediului.
Riscurile schimbărilor climatice care afectează sectorul privat reprezintă o realitate sumbră pentru orice comunitate, de oriunde din lume, privită la scară mai largă sau mai restrânsă (locală, națională, regională) și la toate nivelurile sale diferite, fie că este vorba de sectorul public, de cel privat sau de fiecare cetățean în parte. Consecințele sunt deja vizibile, în special în cazul industriei de (re)asigurări, dar bineînțeles și din cauza consecințelor catastrofale imediate care, tot mai des, implică inclusiv pierderi de vieți omenești. În acest context, eforturi importante au fost făcute de către organizații și consorții internaționale pentru definirea, caracterizarea și monitorizarea riscurilor climatice, luând în considerare impactul financiar asupra diferitelor sectoare ale pieței, precum și măsuri de atenuare propuse și strategii de consolidare a rezilienței. În aceste demersuri, componenta geospațială -date, tehnologie și metodologii - este esențială.
În această lucrare, autorii detaliază modul de reacție al României la riscurile tot mai mari, cu accent pe sectorul de asigurări ale proprietăților imobiliare persoanale. De asemenea, autorii investighează unde rezultatele obținute în proiecte europene, precum cele din OpenEarthMonitor Cyberinfrastructure pot contribui la o mai bună gestionare a resurselor, precum și o înțelegere mai clară a riscurilor.
Spațiile verzi urbane reprezintă un factor esențial pentru calitatea vieții și dezvoltarea
durabilă a orașelor, însă expansiunea suprafețelor construite și evenimentele climatice recente con-
duc la diminuarea lor. Studiul de față își propune să evalueze relația spațiu verde – spațiu construit în
Municipiul Focșani, evidențiind impactul presiunii antropice și al schimbărilor climatice asupra mediu-
lui urban. Pentru analiza spațială și temporală, au fost utilizate imagini satelitare Sentinel-2 (NDVI –
vegetație), Copernicus (NDBI – suprafețe construite) și Landsat 8/9 (LST – temperatura suprafeței),
prelucrate în Google Earth Engine și QGIS. Indicatorii calculați permit identificarea și delimitarea clară a spațiilor verzi și construite, precum și corelarea acestora cu temperatura suprafeței, oferind o
perspectivă integrată asupra structurii urbane și a condițiilor microclimatice. Rezultatele arată o
reducere semnificativă a spațiilor verzi între 2015 și 2025, cauzată atât de extinderea urbană, cât și
de seceta pedologică din perioada 2020–2022. Analiza corelațiilor spațiale între NDVI, NDBI și LST
evidențiază un dezechilibru accentuat între zonele verzi și cele construite, ceea ce implică riscuri
pentru calitatea vieții urbane și pentru adaptarea la schimbările climatice. Studiul subliniază
necesitatea conservării și extinderii infrastructurii verzi prin planificare urbană durabilă, controlul
expansiunii construite și monitorizare continuă bazată pe date GIS și satelitare. Astfel, rezultatele
oferă suport științific pentru politici urbane menite să asigure un echilibru între dezvoltarea urbană și
protecția mediului, contribuind la creșterea rezilienței și sustenabilității orașului Focșani.
Delta Dunării reprezintă un ecosistem dinamic, a cărui monitorizare necesită instrumente moderne capabile să surprindă procesele aflate în continuă transformare. Lucrarea evidențiază tranziția de la metodele cartografice tradiționale la utilizarea sistematică a datelor de Observare a Pământului (EO), demonstrând avantajele acestora în analiza proceselor recente.
Studiul investighează incendiile de vegetație din perioada februarie–martie 2025, utilizând imagini Sentinel-2, Sentinel-3, date MODIS/VIIRS, burnt area (EFFIS) și imagini Landsat 9. Integrarea acestor surse a permis o analiză detaliată a dinamicii spațio-temporale a incendiilor din prima parte a anului 2025, precum și evaluarea evoluției multianuale începând cu sezonul de iarnă 2016–2017.
În plus, analiza metadatelor Sentinel-2 pentru intervalul 2015–2025 evidențiază frecvența constantă a imaginilor cu acoperire redusă de nori, confirmând fezabilitatea monitorizării periodice cu o rezoluție temporală ridicată.
Toate datele au fost procesate într-un mediu open-source, utilizând resurse liber accesibile, metodologia propusă fiind replicabilă în alte contexte geografice. Rezultatele subliniază rolul datelor de Observare a Pământului ca instrument operațional esențial pentru managementul sustenabil și monitorizarea continuă a Deltei Dunării.
Implementarea Infrastructurii Naționale de Date Spațiale (INDS) în Republica Moldova este susținută de un cadru legislativ solid, aliniat standardelor europene. Legea nr. 254/2016, împreună cu normele privind interoperabilitatea (HG nr. 254/2018), metadatele (HG nr. 1298/2018) și partajarea datelor (HG nr. 438/2018), conturează un model ideal de gestionare a informației geografice. Totuși, în domeniul protecției mediului, între acest „mit” normativ și „realitatea” tehnică persistă discrepanțe majore. Lucrarea analizează critic stadiul actual al datelor de mediu, subliniind contrastul dintre responsabilitățile instituționale (stabilite prin HG nr. 458/2017) și dificultățile practice: fragmentarea seturilor de date, lipsa metadatelor și utilizarea formatelor neconforme. În studiul dat se evidențiază modul în care aceste bariere subminează utilizarea eficientă a INDS în domeniul mediului și propune utilizarea soluțiilor Open Source ca mecanism de democratizare a accesului la date. Concluziile punctează pașii necesari pentru ca prevederile legale să devină instrumente funcționale, transformând infrastructura de date într-o resursă reală pentru decidenți și societate.
Anterior adoptării Directivei INSPIRE, dar și ulterior, la nivelul furnizorilor de seturi de date a existat un mod specific, nestandardizat, de generare și utilizare a seturilor de date. Acest lucru a dus la utilizarea și partajarea defectuoasă a datelor spațiale (ex. lipsa datelor spațiale de referință, deficiențele sistemelor software existente în asigurarea conformității cu normele INSPIRE, etc.). În aceste condiții, majoritatea organizațiilor MCID participante la INIS nu și-au îndeplinit obligațiile de publicare a datelor cu care MCID contribuie la INIS și sunt vizate de implementarea directivei. Scopul proiectului este realizarea infrastructurii naționale de informații spațiale, componenta CDI (INIS-CDI), conform obligațiilor de implementare a Directivei INSPIRE prevăzute în legislația națională în vigoare. Următoarele teme INSPIRE vor face obiectul proiectului: Tema II.2 Acoperirea terenurilor, Tema II.4 Geologie, Tema III.3 Soluri, Tema III.15 Caracteristici geografice oceanografice, Tema III.16 Regiuni maritime. Proiectul își propune următoarele obiective specifice măsurabile:
O1. Analiza și evaluarea datelor existente de conformitate cu specificațiile INSPIRE și cu legislația națională;
O2. Proiectarea procedurilor de transformare pentru asigurarea interoperabilității și conformității INSPIRE;
O3. Selectarea, proiectarea și specificarea celor mai adecvate sisteme hardware și software;
O4. Dezvoltarea serviciilor de transformare și publicare a datelor și metadatelor pentru temele responsabilitate MCID;
O5. Validarea datelor și serviciilor conform validatorului INSPIRE.
Studiul prezintă o abordare geospațială privind analiza morfologică a țărmulului,prin monitorizarea indicilor spectrali derivați din imagini satelitare multitemporale ale insulei Naxos (Grecia) în perioada 1990-2025 .Metodologia se bazează pe procesarea datelor în Google Earth Engine , fluxurile reproductibile în Python prin MiniConda și DSAS.
Analiza dinamicii țărmului a fost analizată pe baza pozițiilor anulale ale liniilor de coastă extrase din imagini satelitare,rezultând o evoluție exprimată în metri pe an .Distribuția spațială a fost vizualizată sub formă de histograma și profil de-a lungul țărmului. În contextul lucrării, rolul DSAS a fost de a compara rezultatele obținute folosind MiniConda pentru a analiza acuratețea celor două metodologii aplicate pe sectoarele țărm înalt și jos de pe insula Naxos.
Rezultate obținute oferă o analiza cantitativă a proceselor geomorfologice costiere existente .
Analiza indicilor spectrali a inclus NDVI(Normalized Difference Vegetation Index)MNDWI(Modified NDWI)și NDWI (Normalized Difference Water Index),calculați anula din Imagini Lansat 5,7 si 8.
Evoluția NDVI a fost utilizată pentru a evalua stabilitatea vegetației costiere, iar corelariile dintre indicii au fost utilizate pentru a identifica interdependențele dintre dinamica apei și acoperirea vegetației.
Cele două componente, morfologică și spectrală, oferă o perspectiva complemntară asupra vulnerabilității zonei costiere în contextul schimbărilor climatice.
Cimitirul Șerban Vodă „Bellu” reprezintă unul dintre cele mai importante spații de patrimoniu cultural și istoric din România, fiind adesea perceput ca un muzeu în aer liber. Lucrarea prezintă modul în care tehnologiile GIS pot fi utilizate pentru cartografierea, analiza și valorificarea patrimoniului cultural din cadrul acestui sit funerar urban, cu scopul de a sprijini atât documentarea, cât și promovarea turistică a acestuia.
Studiul se bazează pe colectarea și integrarea datelor din surse bibliografice, observații de teren, chestionare și interviuri, urmate de prelucrarea și analiza acestora în medii software GIS precum QGIS, ArcGIS Pro, Google Earth Pro și QField/My Maps. Au fost realizate hărți tematice privind localizarea monumentelor funerare reprezentative, distribuția atracțiilor culturale, accesibilitatea și starea infrastructurii turistice, precum și propuneri de trasee tematice pentru vizitare.
Rezultatele evidențiază rolul esențial al aplicațiilor GIS și al utilizării datelor digitale în organizarea informației spațiale și în creșterea atractivității turistice a patrimoniului funerar. Lucrarea demonstrează că instrumentele geospațiale pot constitui o bază solidă pentru dezvoltarea unor soluții cartografice interactive și replicabile, utile în managementul și valorificarea durabilă a siturilor de patrimoniu cultural.
Proiectul EO4NATURE- Exploatarea datelor satelitare de Observare a Terrei pentru evaluarea capitalului natural și managementul biodiversității- este un proiect specifice din cadrul Centrului de Competență Terra Digitală pentru predicția și reziliența efectelor schimbărilor climatice - DTEClimate. Unul dintre obiectivele specifice ale EO4NATURE este de a răspunde nevoilor de monitorizare a ecosistemelor prin integrarea datelor Sentinel și a altor misiuni satelitare pentru obținerea de informații utile privind evaluarea ecosistemelor (conditii ecosistemice, servicii ecosistemice). Pentru obținerea parametrilor utilizați în metodologia evaluării ecosistemelor sunt dezvoltate metode de combinare a datelor satelitare cu date in-situ. Pentru atingerea obiectivelor, activitatea proiectului s-a focalizat pe 5 arii protejate utilizate ca studii de caz, cuprinzând bioregiunile: stepică, alpină, continentală și Marea Neagră.
Platforma Restore4Life reprezintă un sistem integrat de suport decizional și implicare a părților interesate, dedicat restaurării zonelor umede din Bazinul Dunării. Concepută ca o infrastructură digitală interoperabilă și colaborativă, platforma combină instrumente avansate de cartare interactivă, analiză geospațială și procesare modulară a datelor, pentru a sprijini planificarea, implementarea și monitorizarea intervențiilor de restaurare.
Utilizatorii pot explora situri de restaurare și peisajele înconjurătoare prin hărți interactive cu layere personalizabile, incluzând date hidrologice, utilizarea terenurilor, biodiversitate, infrastructură și alți indicatori relevanți. Catalogul avansat de date, dotat cu metadate bogate și acces API, asigură integrarea cu servicii regionale și locale de mediu, precum și interoperabilitatea cu platforme externe.
Platforma integrează date provenite din surse multiple: măsurători in-situ (stații și senzori), teledetecție (ex. NDVI, NDWI, LST), geomorfometrie (DEM, pantă, expoziție), date socioeconomice, meteorologice și hidrologice, modele numerice, date de referință și contribuții de tip citizen science.
Funcționalitățile multi-user permit adnotarea colaborativă, comentarea și etichetarea dataseturilor, partajarea de vizualizări, geostory-uri și dashboard-uri, precum și utilizarea de notebook-uri și containere partajate pentru dezvoltarea în timp real a fluxurilor analitice.
Mai multe detalii se găsesc la https://restore4life.eu/ și https://restore4life.vercel.app. Proiectul a fost co-finanțat de Comisia Europeană prin programul Horizon Europe.
This foray critically examines the integration of artificial intelligence (AI) tools in geography education, with a specific focus on remote sensing and Geographic Information Systems (GIS). It explores how AI-driven platforms influence cognitive offloading processes, analytical reasoning, and the development of critical thinking competencies. Particular attention is given to field-based geospatial data acquisition using smartphones, small civil aerial drones (UAVs), and underwater remotely operated vehicles (ROVs). The work proposes a pedagogical framework for balancing AI augmentation with cognitive rigor in higher education geospatial curricula.
Se vor prezenta modalități prin care se poate configura un proiect de QGIS pentru ca formularele să fie adaptate diferitelor nevoi, atât în QGIS Desktop, cât și în WEB